Alte animale de asemenea acceptă anumite tipuri de înţelegeri sociale între ei. De exemplu, unele specii de lilieci îşi împart mâncarea pe care o găsesc cu alţi membri din comunitatea lor cu care ei nu sunt înrudiţi. Nu este posibil să forţezi un liliac să-şi împartă mâncarea în potriva voinţei lor, pentru că procesul este realizat prin vărsarea înapoi a mâncării în gura recipientului. Fiecare liliac ţine minte care indivizi din comunitate i-a ajutat când le-a fost foame şi care indivizi au refuzat să-i ajute la nevoie, şi le răspund corespunzător.

Nu este neobişnuit pentru lilieci să nu-şi poată găsi mâncare mai multe zile la rând, în aşa cazuri supravieţuirea lor depinde de posedarea prietenilor. De fapt, împărţindu-şi mâncarea cu ceilalţi, aceşti lilieci îşi cumpără o poliţă de asigurare. Un liliac cu o reţea mare de prieteni este cu mult mai probabil să supravieţuiască – şi un liliac care alege să nu-şi onoreze contractele (să nu-i ajute pe cei care l-au ajutat în trecut) curând va rămâne fără prieteni când va avea nevoie de susţinere.